Plumb

Unde sunt oamenii aia fericiţi? Eu nu-i văd nicăieri. Peste tot ochii goi cu minţi obosite şi triste. Peste tot chipuri negre .Alea albe unde sunt?
Poate se ascund de mine, asemenea unui cântec visat .Sau poate au fugit astă toamnă odată cu păsările migratoare într-un tărâm numai de ei ştiut. Ori au dispărut .Dacă eşti fericit dispari?
Şi ea? Ea de ce nu a plecat? Stă închisă în camera aia din fund. De obicei e liniştită, dar aseară am auzit-o cântând la pian. Nu iese aproape niciodată de acolo, doar câteodată, noaptea,când cerul e negru şi lună e mare. Iese şi cântă cu lună. Cântă aşa frumos. E tristă probabil, altfel nu ar cântă aşa frumos. Şi umbla hoinară alături de lună şi cântec până în zori. Apoi se urca pe acoperiş şi vorbeşte cu ei, le şopteşte ceva. Îi îndeamnă să vină şi să aducă lumina.
Am auzit că a învins moartea odată. Dar nu a fost chiar un trium, vezi, a rămas tristă şi singuratică. Şi câteodată plânge. O aud noaptea suspinând uşor.
Nu vorbeşte niciodată cu nimeni despre nimic. Nimeni nu ştie nici măcar cum o cheamă…numai zvonuri. E atât de tânără, anii ei încă mai cântă şi miros a trandafiri. Unii zic că stă aici din totdeauna, poate chiar de mai devreme.
Eu nu cred. Dar tristeţea ei pare a fi veşnică.
Cred că doar aşteaptă primavara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s