Sange Albastru

În partea întunecată a lunii oameni cu chipuri de înger îşi caută fericirea. Prin vene le curge sânge albastru şi prin inimă le trec fiori. Umbrele acestor suflete sfărâmate visează la trăiri eterne. Parfumuri serafice şi maci roşii scaldă negrul îngheţat.
O clipă şi un vis al nopţii au răpit un înger corupt şi l-au inebunit. Ajuns în prăpastie, îngerul s-a crezut etern, dar era efemer.
Începutul unui mare cântec se transformă atunci într-o gaură fără fund,  într-un vid. Sonatele sufletelui păşeau într-un dans al culorilor. O mâna s-a întins spre cer şi a atins bolta. Un muritor a fost infinit. O ciocârlie a vestit sfârşitul.
Ne-am aruncat într-un abis strălucitor din care nu am mai ieşit niciodată. Umbre colorate se răsfrângeau asupra noastră în o mie de lumini diferite. Tăcerea îşi cânta ultimul cântec.
Unde mergem? Spre stele…

Anunțuri

Un gând despre „Sange Albastru

  1. Cred ca am mai fost la tine si din amintiri cred ca am vrut sa te citesc dar din lipsa de chef, timp sau rabdare nu am putut .Cum oricum mie imi place sa citesc de la coada la cap , sa lecturam 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s