Sirens and demons

Simfonia umbrelor fără glas trezeşte demonii din sălaşurile lor morbide şi îi aruncă în spuma mării. Luna fermecată îi face să danseze câteva clipe muribunde. Litere aldine coboară în jos pe catargul putred în tăcerea nopţii, gonesc spre o himeră şi formează poemul pe care mi l-ai scris într-o noapte de mai.
Cândva era scris în stele.
Acum totul doarme într-un somn plin de zbucium. Nălucile învăluite în alb aleargă spre o noapte îndepărtată. Au pierdut-o odată cu cântecul sirenelor. Visele nocturne întorc priviri şi tulbură ochi.
Glasurile sirenelor se aud pierdute în zare, doar câteva clipe, pentru ultima dată.
Cândva am vrut să scriu o poveste despre ele, despre sirenele triste şi frumoase. Tinere pentru eternitate, îşi alina dorurile în spumă îngheţată a mării. Aduc vise şi adorm marinării. Ucid demoni pierduţi şi se hrănesc cu seva lor neagră.
Corăbii negre-n fundul mării ascund sonatele acestor fiinţe ce visează odată cu luna.

Sirens and demons

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Sirens and demons

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s