Thoughts

Nu mă simt muritoare. Dacă aş înţelege universul, aş trăi veşnic. Oricât aş încerca nu reuşesc, totul se pierde într-un abis negru plin de stele. Triunghiuri şi cercuri, sfere, suflete şi plumb- totul e neclar. Totul pare schimbător şi efemer.
Îmi trebuiesc alţi ochi. Cu unii noi, din frunze moarte, aş înţelege totul mai bine. Printr-un geam curat de sticlă totul e mai clar decât printr-un zid.
Dar oare ce o să văd? O să văd vise şi o să ating fericirea? Sau o să mă rătăcesc într-o gaură înfundată de disperare crudă? O să văd un câmp de maci roşii şi o să aud şoapte translucide sau o să văd oase şi scrum?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s