Marea

Am întrebat marea dacă a iubit vreodată, dar nu mi-a răspuns. Valurile înspumate mi-au şoptit să plec, să nu aflu iubirea mării, să mă bucur de soare. Am mai întrebat odată, şi marea mi-a dezvăluit fiecare părticică a sufletului ei îngheţat.
Atâtea oase-n adâncuri reci, atâţia oameni care s-au iubit, atâtea apusuri şi atâta viaţă. Ani la rândul marea a plâns la răsărit şi la apus.
Câte vieţi a luat, câte vieţi a dat şi câte vieţi a iubit.
Şi marea e furioasă, şi marea e tristă, şi marea a iubit.

Marea

 

Anunțuri

Un gând despre „Marea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s