O floare moartă apune primăvara

În suflet port eternă rătăcire, în sânge plumb topit mă macină.
Smoală-n ochi apare odată cu luna. Ce fac? Ce caut? Ce gând îmi tremură în suflet? Ce vise dau năvală-n noaptea rece?
Am întins mâna în tăcerea nopţii şi am rămas pe veci cu ea întinsă. Am aşteptat să vină cineva, să văd lumina, am rămas cu aşteptarea.
Te-aş fi iubit cum iubeşte vântul crengile copacilor, cum iubeşte ploaia florile albastre. Acum totul e agonie.
Acum îţi spun adio. Nu o să ne mai vedem niciodată. Eşti doar o floare moartă. Doar un cântec al inimii mele, doar un vis din miez târziu de noapte.

.O floare moartă apune primăvara

 

Anunțuri

5 gânduri despre „O floare moartă apune primăvara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s