Zbuciumul vântului de mai

Iubitule, am auzit c-ai învăţat să spui poveşti nescrise. Îmi spui, te rog, povestea mea? Păsările călătoare mi-au şoptit poveşti morbide. Nu vreau să le cred. Se poate oare să nu trăim în acelaşi întuneric? Se poate oare să nu iubim aceiaşi noapte?
Şi mai spune-mi, de ce în loc de ochi am două anotimpuri? De ce în loc de buze am zbuciumul vântului de mai? De ce în loc de călcâi îţi port sărutul tainic? Şi mai ales, de ce eu nu iubesc?
Văd feţe triste, aud voci, cu toţii îmi cer ajutorul din toate cele patru zări, şi totuşi tu nu îmi ceri nimic. Tu eşti liber, iubirea e-n sângele tău amestecat cu gheaţă şi arsenic.
Ai fost cândva, acum nu mai exişti pentru nimeni altcineva. Ai plecat şi nu-mi mai spui poveşti nescrise.

Zbuciumul vântului de mai

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Zbuciumul vântului de mai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s