Luna

Privesc fără glas spre alba nălucă a nopţii. Parfumul de iasomie îmi învăluie simţurile.
-Dă-mi ochi să văd şi urechi să aud.
-Dar ai. Caută-le.
-Sunt toate moarte, iar sufletul-mi pâlpâie stingher.
Îi privesc chipul învăluit de stele. E ca un craniu, dar nu chiar un craniu. E vechi, mai vechi ca timpul însuşi şi mai trist decât orice.
-Ce cauţi aici? Noaptea nu e pentru îngeri.
-Am pierdut cândva un vis aici, speram să-l pot regăsi.
-Pleacă, dacă l-ai pierdut aici nu-l poţi găsi.
Am crezut cândva că luna e amica visătorilor, am crezut că mi-e întunecată alinare. Dar ce se pierde în întuneric rămâne în întuneric.

Luna

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Luna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s