Fată verde cu parul padure

Fată verde, ai plâns atât de mult că arăţi ca o fată oarbă. Am privit zile-n şir cum te contopeai cu copacii, în cele din urmă aţi devenit unul.
Fată verde, te-ai pierdut între cele patru zări, eşti răspântia lor. Eşti mirosul cald ce zăboveşte în eter înaintea ploii.
Flori de mai albastre îţi caută părul verde. Şoapte stinghere îţi caută buzele verzi. Unde vrea inima să te ducă?
Pădurea te vrea, fată verde. Îţi vrea sufletul şi trupul. Îţi vrea glasul şi ecoul. Să nu fugi. Nu mai trebuie să te ascunzi de lume. Acum poţi fii ceea ce eşti.
Fată verde, ce frumoasă eşti! Toate păsările cânta azi pentru tine. Uite, şi stelele strălucesc pentru tine.
Închide ochii, fată verde. Acum poţi să dormi. Risipeşte-te în abis!
Tu nu eşti ca stâncile eterne din pământ, tu eşti că frunzişul pădurii, toamna te risipeşte, te mistuie, eşti vulnerabilă, te cheamă pământul; iar primăvara dansezi în ploaie şi râzi sub soare..
Asta eşti tu, fată verde, iar ăsta ţi-e destinul.
Eşti ultima fiica a lunii, dintre toate cea mai frumoasă.

Fată verde cu parul padure

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s