Lasa-ma să fiu

Trei luni au ales trei fraţi cu plumb în vene. Trei luni provoacă zbucium în inimile întunecate. Dau lumină, simt lacrimi, oase frânte, ascultă rugi. Rugi disperate, ignorate, împietrite, suflete vândute disperării.
Trei fraţi cu gheaţă-n inimi au cântat lunilor toată primăvară. Cuvintele câştigă întotdeauna, dar ei ştiau că vor pierde. Vor pierde, vor fugi, vor dispărea apoi vor arde, vor fi cenuşă, dar nu vor muri niciodată.
Vor fi vântul şi vor alina păduri, vor fi zbuciumul izvoarelor, vor fi trei fraţi scrum vrăjiţi de lună. Vor fi trei suflete chinuite, negre, de gheaţă.
Vor privi lumina lunii din adâncuri reci. Sângele le va-ngheta în vene. Se vor odihni pe veci în braţele valurilor. Sunt îngeri ai luminii, năluci ale timpului, pierduţi în întuneric.
Du-te, alătură-te lor. O să scapi de privirea lumii ăsteia reci. O să-mi părăseşti încă o dată venele. Cânta-mi agonia fără să oboseşti vreodată şi lasă-mă să fiu eu măcar o clipă.
Lasă-ţi măştile oarbe, o să vezi ruinele. O să vezi totul distrus şi o să preferi să-ţi îngheţi oasele-n adâncuri.

Lasa-ma să fiu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s