Ciob spart

Nu vei mai fi niciodată la fel. Rugina ţi-a invadat obrajii, cioburi de gheaţă ţi-au tăiat pielea, iar golurile ţi-au invadat pieptul. Ce poţi face? Încerci să scapi, dar ştii că nu poţi trăi o eternitate în perfecţiune. Vrei fluturi în stomac, sufletul tău e prea mare – nu mai încape în trupul asta răvăşit.
Colorează-mi tăcerea în albastrul venelor tale. Păstrează-mă, ciob spart, între costele-ţi dureroase. Ascunde-ne departe, ascunde durerea. În mintea ta nu sunt decât un fluture alb care încearcă să scape, doar o floare moartă.
Am obosit şi mi-e frig. Tăieturile mov-albăstrii au îngheţat, unde eşti? Îmi poţi auzi tăcerea? Desenează-mi constelaţii pe pielea rece. Transformă-mi buzele-n cenuşă fără viaţă. Nu te mai teme de gânduri ascunse, nu se vor arăta niciodată. Nu încerca să mă înţelegi, demonii îţi vor năpusti pieptul.
Eşti sângele în venele mele. Eşti mirosul dinaintea ploii.

Ciob spart

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Ciob spart

  1. „Tăieturile mov-albăstrii au îngheţat, unde eşti? Îmi poţi auzi tăcerea? Desenează-mi constelaţii pe pielea rece. Transformă-mi buzele-n cenuşă fără viaţă. Nu te mai teme de gânduri ascunse, nu se vor arăta niciodată. Nu încerca să mă înţelegi, demonii îţi vor năpusti pieptul.”- Sună minunat! Sufletul mi-a tremurat la fiecare cuvânt citit…

  2. asa este… niciodata nu vei mai fi la fel… dar… poti foarte bine, sa fii mai mult si mai frumos decat ai fost…
    stii… orice ciob, poate oglindi ce este in fata lui… oricat de spart ar fi el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s