A fost odată o fată care credea

Atâta timp cât o să crezi în ceva, va exista.
Nu poţi ştii niciodată ce padure te va înghiţi, ce floare albastră îţi va fura privirea nevolnică sau ce fiinţă degradată vei ajunge.
Ai putea să cauţi poarta dintre finit şi infinit, real şi ireal chiar în noaptea asta. Aş putea crede că o să dispar. Nu voi arde, nu voi fugi – voi disparea. Realitaţile noastre sunt diferite. Ce se va întampla atunci?
Atâtea cuvinte fară sens. Ne-am pierdut printre străini.
A fost odată o fată care credea că vântul îi va alunga tristeţea. Că-şi va lua zmeul de mână şi va fugi-n lumină. Că va dansa cu tălpile goale pe pamanutul muribund. Că va dansa cu ielele. Că se va pierde între nadir si zenit. Că va fi un strop de ploaie impotriva tuturor.

A fost odată o fată care credea

 

Anunțuri

5 gânduri despre „A fost odată o fată care credea

  1. nu stiu de ce, dar cand te citesc, imi amintesc de mine. de mine pe vremea in care inca ma mai intelegeam si ma agatam de fiecare cuvant..si mi-e tare drag … intrucat vad ca altii mai pot face , chiar foarte bine, ceea ce eu sunt psihic incapabila sa fac..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s