Runaway

O să te părăsesc, vis alb. Aud vântul prin crengile ingheţate ale copacilor. Mă cheamă. Vreau să îl simt intrându-mi prin piele.

  Am fugit cu vântul. În faţa lui nimic nu mă putea opri. În acea zi toţi demonii s-au ridicat la cer. Am fost liberă sa-mi iubesc pereţii strâmbi. Mi-am acceptat oasele frânte şi pielea violet şi tălpile arse. Am crezut eternă o agonie efemeră. Am simtit o plăcere nefireasca să alerg prin vânt. Am vrut să imi las tulburarea să zboare.

Soarele meu a murit, nu a lăsat nicio lumină. Degetele mi s-au înfipt în tâmple, goana nebuneasca a încetat. Am cazut la pământ respirând sacadat. Marea era roşie, iar cerul era gri. Cum am putut crede ca aş putea fugi de mine însămi?

Image  

Anunțuri

3 gânduri despre „Runaway

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s