Everything I could never tell you

Pe o câmpie parăsită a sădit cineva un pom. Nici păsările, nici vântul nu au trecut vreodată pe acolo. Se spunea cândva că acolo a murit un om. Nimeni nu i-a văzut cadavrul alb şi rece, dar rădăcinile pomului înca se mai scaldă în sevă şi în sânge.
Avea ochii de plumb. Iubiţii se priveau în ochii ore la rândul și mâncau fructe din pom. Păsările și animalele sălbatice evitau câmpia. Era ca un cerc din care nu puteai să mai ieși vreodată. Și iubiții se priveau în ochii de plumb și mâncau fructele din pom. Și iarba creștea peste tot, dar florile nu se arătau nicicând.
Și iarna nu ningea, dar era frig. Și primăvara era frig, și vara era frig, dar în inimile lor era cald, veșnic cald. Și toamna îi urmărea până nu mai simțeau nimic. Căci toamna te face nimic, atât de nimic că nici ochii nu-i mai ai de plumb.
Ascunde-mă în tine. O să-mi fie însfârșit cald. Caută un loc în care ne putem ascunde de privirea lumii înghețate. Vei afla în curând tot ce nu ți-am putut spune vreodată. Șoptește-mi tăcere, cântă-mi tăcere, îngroapă-mă-n tăcere, dar apoi nu te aștepta să te caut printre trandafiri.

Everything I could never tell you

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s