Simte

Rege Stejar, te-ai rătăcit în Niflheim. Ai umblat pe drumuri înghețate, te-ai pierdut în ceață. Ai căzut în râuri reci. Oasele-ți ca pietrele au devenit mai albe ca oricând. Ai căutat zorii zilei în adâncuri goale. Poate zorii nu mai vin nicicând.

M-ai coborât în rai, înger al luminii. Mi-ai sugrumat cuvântul. Dă-mi voie să fiu mută și oarbă o clipă. Dă-mi voie să-ți frâng inima numai o clipă.

Sunt o lună frântă, obosită, ce îți cântă șoapte la geam în zorii zilei care nu mai vin. Ce labirint nesfârșit învăluit în ceața îmi scrii pe pielea mută astă seară.

Ai găsit oameni noi, orașe noi, dar tu ai rămas același. Toți vorbeau, strigau, urlau, dar nu spuneau niciodată nimic. Își declarau iubire veșnică, făceau sacrificii, își tăiau mâinile și capetele pentru iubire, dar nu simțeau. Erau aparate sacre și concrete, cu gânduri murdare și încâlcite. Și tu erai orb și eu eram mută. Oare ți-am cerut prea mult?

Nouă zile ai stat spazurat în păduri de mult uitate. Nouă zile somnul ți-a fost ușor. Te-ai contopit cu copacul. Ai devenit una cu universul. Și copacul ți-a cântat nouă zile și nouă nopți în limba păsărilor și a plantelor. Au incept să-ți pătrundă printre gânduri funerare flori.

Te-ai dizolvat în aer. Nu o să te mai găsesc niciodată.

tumblr_n3kjny9A4J1tqfwweo1_500

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s