Delicate frost

Mi-am simțit vârfurile degetelor înghețate. Nu voiam să deschid ochii. Niciodată. Am pipăit pământul și nu am simțit nimic. Am început să alerg.

„Orice s-ar întâmpla, nu mă opresc din alergat.” mi-am zis.

O să merg cu tine și o să alergăm prin păduri verzi și vii. O să fim și noi verzi și vii. Cuvintele tale nespuse îmi stau iar deasupra capului ca o ghilotină. Vrei să-mi frângi pielea moale și să intri. Vrei să-mi săruți coastele și plămânii, dar iar mă sufoci cu cenușă și fum. Vreau să mă găsești în haos.Ești trist că luna Octombrie.

Când am deschis ochii am văzut că lumea dispăruse. Totul era praf. M-am gândit că așa ar trebui să arate un labirint nesfârșit care duce spre lumină.

Într-o șoaptă mi-ai spus toate secretele tale.  Acum știu că te poți îneca în cuvintele pe care le scrii.

tumblr_n2eakqvSxO1rpziuho1_1280
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s