Please, save me from my mind

A fost odată o fată care s-a trezit dintr-un vis foarte lung. O dureau oasele atât de tare că nu se putea mişca. Respira încet şi stătea cuminte întinsă cu ochii deschişi, privind locul întunecat unde se afla. Din toate colţurile ieşeau fantome care încercau să îi încălzească palmele şi să o readucă la viaţă. Era îngheţată ca fundul unui lac bântuit de amintiri.

A visat nişte trupuri fragile, transparente, goale şi pline de cicatrice. Formau un cerc şi dansau ca-ntr-un ritual neomenesc. În mijlocul lor era o fată cu părul negru ca pădurile şi ochii adânci ca marea. Ea săruta pământul bătătorit şi cânta un cântec de  jale în timp ce ţinea în braţe un pui de cerb. Încerca să încălzeasca trupul animalului pe moarte.

Visul a durat parcă o eternitate. De multe ori nu vedea nimic, nu auzea nimic. Parcă noaptea intra în sufletul şi în fundul minţii ei. După veacuri întregi de întuneric auzea din depărtare cântecul de jale. Încerca să fugă. Se ascundea în propriile-i palme, dar nimic nu o putea ajuta. Dansul neomenesc apărea din nou în faţa ei. Lacrimile îi curgeau şiroaie pe obraji până le lua vântul şi le ducea departe.  Şi mâinile îi tremurau neputincioase. Dar ce putea face importriva propriei minţi?

Atunci a privit pentru prima dată în ochii aceea ca marea. Oare era posibil? Fata ce cânta cu cerbul în braţe era chiar ea. Dar nu se poate, ea era aici şi fata era în mijlocul cercului. Se putea oare să fie în două locuri deodată? Dar ea unde era defapt? Se rătăcise? Sau poate nici nu exista. Poate totul e doar în mintea ei. Dar dacă nici ea nu exista, atunci în mintea cui se întâmplau toate astea? Atunci s-a trezit şi întrebarea s-a pierdut pentru totdeauna.

Cineva a luat-o în braţe şi a început să o legene. O voce blândă îi cânta un cântec frumos. Dar ea nu mai voia să doarmă. Şi cineva o ţinea strâns în braţe şi se simţea în sfârşit în siguranţă. Se simţea atât de iubită încât nu putea să nu iubească la rându-i. Iubea fantomele ce o încălzeau şi trupurile translucide şi ochii aceea ca marea, dar mai ales iubea braţele acelea ce o ţineau atât de strâns.

 

DSCN7346

Anunțuri

3 gânduri despre „Please, save me from my mind

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s