Catedrala Evei

    Pescăruşi orbi zburau haotic, fără direcţie şi sens pe plaja pustie. Vântul îmi adia rece prin par. Vârfurile degetelor atingeau apa îngheţată. Voiam să alerg, să dansez pe muzica aceea atât de vie înăuntrul meu. Voiam să mă învârt până cădeam cu palmele în nisip. A început să plouă ca în fiecare vis cu tine. Valuri sălbatice încercau să mă doboare. Când am luat ultima gură de aer am văzut o rază de soare strcurându-se printre nori. Între valuri şi stânci îţi văd palmele reci înălţate spre cer. N-are cine să le încălzească.
    M-ai apucat de picioare şi de rochia albă. Am rămas nefiresc de nemişcaţi, de tăcuţi, de fericiţi. O briza călduţă şi sărată ne mângâia trupurile şi pescăruşii au văzut pentru prima dată.
    Oare câte furtuni mai trebuie să ne spele oasele până vom fi salvaţi?
    Brusc, o catedrală atât de înalta că atingea soarele a apărut în mijlocul acelui vid nefiresc. Era acoperită de sculpturi nemaivăzute: femei cu crengi şi flori pe braţe, oameni cu copite, un soare cu mâini şi picioare, demoni ai pădurii dansând cu faţa spre răsărit. Privesc cu teamă şi adoraţie mută cum soarele răsare. Zorii vin şi iau tot. După zori nu mai rămâne nimic. Pe treptele uriaşe un fluture si zbate în agonie. Şi-a rupt o aripă. Atunci am fost pentru prima dată sora Evei.
*

   În mijlocul catedralei sora Evei dansează. Chipul ei angelic e atât de palid, ai crede că e o nălucă dacă nu ar fi ochii aceea atât de vii, asemeni livezilor de cireşi alinaţi de vânt primăvara, asemeni lacurilor fără fund.

   A două Evă a fugit cândva de lume, de oameni influenţabili, paranoici, ignoranţi. A fugit şi ei au aruncat cu pietre după ea pentru că Eva se hrănea cu flori şi aer, cu oceane şi cu munţi, pentru că Eva simţea.

În inima Evei e un tunet, iar în stomac e un gol gigantic care o absoarbe din ce în ce mai mult pe zi ce trece.
    Catedrala Evei e locul unde poate fi fericită alături de ciudăţeniile din mintea ei şi de golurile gigantice din trupul ei firav. E locul unde poate dansa pe propria muzică.
   Cum să abandoneze această rătăcire care frânge oase tinere şi striveşte suflete bătrâne?

 

1175188_533581060048715_1103577617_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s