Jellyfish

câteodată mă întreb cum supraviețuiesc sirenele iarna
oare îngheață şi se trezesc primăvara?
oare cântă până iese soarele?
dacă aş fi sirenă m-aş ascunde printre alge şi meduze.
marea îmi învie inima
eu sunt regina mării
dorm printre alge
am sângele turcoaz

aici nu mai locuiește nimeni
doar raze de soare
albastre si turcoaz
iar încurc trecutul cu prezentul
stau cu chipul în soare
stau în genunchi si mă uit la tine
am tălpile reci şi goale
atât de reci că mă doare
cred că sunt incapabilă
să accept atâta afecțiune
sunt plină de vânătăi
mari violet si albastre
de atâta timp.
tu esti vară
esti soare si cald
atât de rece si străin
în același timp
vreau să vină odată rasăritul
nu cred că mai suport
faptul că în fiecare vis al meu esti si tu
frigul ăsta o să mă paralizeze curând
nu mai îmi simt degetele de la picioare
nici plămânul stâng
poate că tu imi ascunzi
o ieșire din mine
departe de mine
parcă nu mai am loc aici pentru mine
dar oare ce ar însemna asta?
te astept sub ocean
departe lângă alge
şi soare
glorioasă asteptare
degeaba

sunt atât de mică iar
mă simt minusculă.
e atât de ciudat
tot sentimentul asta
e aproape apartenență
si e atât de neobișnuit
pentru că toate gândurile astea mă vor coplesi cândva
vom dormi pe veci imbratișati
tu cu soare eu cu frică
respiri ușor
tot oceanul se zbuciumă
poate dacă ne iubim o să dispărem
încet si trist

tumblr_nzuxr4SQtz1s7jx17o1_500

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s