Cine decide viitorul universului

In mijlocul pădurii se afla o pasăre care decide viitorul lumii. Stă și țese destinele oamenilor, învârte arcuri și ne face sa funcționăm. Asamblează piesele universului în liniște. Încearcă să asculte sunetele lumii.
Dacă termină treaba se duce în cuibul său. Se urcă pe un vrej gigantic de fasole și ajunge pe o câmpie plină de copaci incredibil de albi. In cel mai înalt dintre ei se odihnește in timp ce lumea funcționează in ordine. Foarte rar adoarme și doarme un somn foarte profund. Și mai rar se întâmplă să nu se trezească la timp și să nu reușească să stabilească viitorul universului. In unele dintre aceste dăți lumea poate lua o întorsătură extrem de ciudată. Se pot întâmpla lucruri cu adevărat bizare. Se spune că in acele perioade caii înnebunesc, păsările mor in număr mare, femeile se îmbolnăvesc și nimic din ce ar trebui să se întâmple nu se mai întâmplă. Lumea poate lua o întorsătura atât de bizara încât poți înnebuni.
Normalitatea se hrănește cu noi și nu mai putem trăi altfel. Datorăm viața unei păsări ascunse în pădure. Ea țese și creeaza destine. Nimeni nu și-ar putea închipui că tot haosul omenirii provine din somnul prea profund al unei păsări și totuși asta e adevarul. Câteodată totul devine atât de anormal încât timpul începe să curgă invers sau pur și simplu în toate părțile. Nu mai există trecut, viitor sau prezent, totul devine un amalgam distorsionat și confuz. În fiecare seară oamenii disperați ardeau scrisori vechi în vatră și sperau că dacă își ard trecutul timpul își va reveni. Totul era lipsit de sens, dar odata încercările lor chiar au avut roade. Știu că ar putea părea incredibil, dar o parte din fumul acela a ajuns la vrejul gigantic de fasole și a reușit cumva să trezească pasărea.
Lumea este formată din o multitudine de microuniversuri și toate funcționau cum trebuie datorită unei scrisori care a scos prea mult fum. Lumea noastră penibil de realistă nu ar putea accepta niciodată acest fapt, dar acesta e adevărul pur. Unii ar putea judeca pasărea pentru neglijență, atâtea destine sunt coordonate de ea și totuși adoarme fără să îi pese. Nu se gândesc deloc la complexitatea muncii depuse de pasăre. Fiecare univers funcționează după propriile reguli, fiecare ia câteodată întorsături neobișnuite și ciudate, iar ea trebuie să le studieze îndeaproape pe toate. Câteodată poate fi epuizant să te joci cu timpuri și spații, cu conștiințe și situații. Rațiunea umană nu va fi niciodată suficientă, nu va ajunge niciodată până la copacul alb, probabil nici măcar până la vrejul de fasole.
Câteodată simt că ceva crește încet în mine, din ce in ce mai mare și mai puternic. Acel ceva din trupul meu prinde rădăcini și mă face să explodez. În acele momente mi-e cel mai frică, mă simt îngrozitor de-a dreptul. Probabil m-am născut cu acel ceva în miezul ființei mele, dar sunt sigură că iese numai in momentele în care pasărea nu se trezește la timp. Lumea se golește de conținut și totul o ia razna. În acele momente mă îndoiesc chiar și de propria mea existență.

tumblr_nef1ovteJx1r34rfeo3_1280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s