Telperion

Luna – anosta și cenușie. Plină de cratere, reflectă plictisită lumina soarelui. Influențează fluxul și refluxul și se pierde în întunecime. Cel mai frumos lucru de pe lună este singurul său locuitor. Telperion e albastru și are fața acoperită de pistrui. Locuiește pe lună de când își poate aminti. Telperion este complet nebun.
În craterele acelea gri, lipsite de frumusețe, el vede mări gigantice, verzi albăstrui, tumultoase, de neoprit. Întreaga suprafață a lunii e pentru el un paradis. Un vis minunat care nu se va termina niciodată. E o dezolare cumplită și minunată. Într-un cuvânt, toata viața lui Telperion e emoție. Privește stelele și știe că privește spre trecut. Toate acele stele sunt de mult stinse. Spațiul și timpul sunt lucruri atât de stranii și totuși mintea lui le vede și le simte.
Nu mi-am dat seama până acum cât de mare e luna. E gigantică și albastră ca singurul ei locuitor, copilul lunii. Existența lui e dincolo de o existență obișnuită, el trăiește departe de normalitate și de legi fizice. El poate să vadă luna în toata măretia ei. Vede dincolo de aparențe, dincolo de ce-i fad. El insuși vibrează odată cu universul.

tumblr_norxb3nlli1r9zu9to1_1280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s