Unde cad fluturii-ntr-o plecăciune

Ca o pasare pe moarte, mă ascund în palmele toamnei. Cer și pământ. Am o vrăjitoare în cap. Țese vrăji prin aripile mele. După ploaie o să-mi iau zborul. O să fug de vrăjitoare și o să merg acasă. O să termin povestea despre frică. Voi cânta fluturilor cântece de leagăn și vom adormi împreună.

E toamnă, ultima toamnă dinaintea glaciațiunii. În curând vor crește florile de gheață, vor ieși din fundul pământului animalele iernii. Copacii vor îngheța și vor crește până la cer. Animale mici și albe, cu ochii ca stelele ne vor lua locul. Vor cânta lunii noapte de noapte până va uita de noi.

Am trăit pentru un anotimp înafara timpului. Am ucis timpul. Am privit dintre stele cum pământul se albește, se curață, cum cântă și dansează, cum iubește animalele albe infinit mai mult decât pe mine.

Acolo unde nu m-ai sărutat, sunt câmpuri de lalele uscate. Unde limba ta nu mi-a atins textura pielii, toate izvoarele au secat. Unde nu m-ai mângâiat, au rămas numai povești despre ploaie. Spune-mi, cum pot oare să mă vindec de migrene? Cum pot să văd și să aud, să simt totul din nou? Unde-ncepe pacea și unde se termină? Unde cad fluturii intr-o plecăciune înaintea ta?

14914596_1114502585315432_1986121062_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s